Văzând aceste aspecte reclamantul a notificat pârâta-vânzătoare în ceea ce privește defecțiuniea apărută, solicitând acesteia să remedieze problema, însă s-a izbit de un refuz categoric motivat de faptul că produsul comandat a beneficiat de serviciul „verificare colet”, iar în acest sens trebuia să sesizeze neregularitățile curierului pentru ca acesta să întocmească un proces-verbal de constatare și să refuze preluarea.

De asemenea, pârâta-vânzătoare i-a adus la cunoștință faptul că remedierea defecțiunii este aproape la fel de costisitoare ca televizorul comandat.

Reclamantul văzând răspunsul primit s-a adresat ANPC(Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului), dar fără succes deoarece această autoritate a reiterat în esență aceleași motive de refuz ca și pârâta-vânzătoare, sens în care a fost nevoit să apeleze la serviciile cabinetului nostru pentru a sesiza instanța judecătorească.

Prin Sentința civilă nr. 3747 pronunțată de către Judecătoria Târgu-Mureș, rămasă definitivă prin neapelare instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta-vânzătoare la restituirea sumei de bani achitate pentru produsul defect, a obligat pârâta-vânzătoare la plata de daune-interese în favoarea reclamantului pentru prejudiciul moral suferit precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut în esență argumentele noastre invocate prin acțiune și anume a constatat o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate în contractul de vânzare-cumpărare.

Astfel a arătat faptul că „în speță, din planșele foto depuse la dosar de către reclamant, se observă că televizorul nu prezenta vicii aparente, defecțiunea produsului fiind perceptibilă doar la momentul punerii acestuia în funcțiune. Prin urmare, indiferent dacă reclamantul a uzat sau nu de opțiunea verificării coletului la livrare, defecțiunea televizorului nu putea fi percepută la o simplă inspectare vizuală, fiind necesar a se efectua proba tehnică a produsului, iar conform declarației martorului serviciul verificare colet nu include și o probă tehnică a produsului”.

De asemenea, instanța a arătat faptul că „pârâta vânzătoare avea obligația legală prevăzută de art. 1690 Cod civil de a preda bunul în starea în care se afla la momentul încheierii contractului. Prin urmare, chiar dacă defectarea bunului ar fi survenit pe parcursul transportării bunului de la vânzătoare la cumpărător, obligația pârâtei de livrare a bunului în stare corespunzătoare subzistă, convenția dintre vânzătoare și transportator neputând fi opusă reclamantului.”

Ne bucurăm pentru această soluție, deoarece este nepermis ca un asemenea consumator să nu poată să își recupereze banii dați pe un produs defect, iar societatea comercială să se prevaleze de faptul că produsul livrat a beneficiat de serviciul verificare colet pentru a se exonera de răspunderea pentru defecțiuni.

Într-adevăr acest serviciu este de foarte multe ori benefic pentru consumatori, pentru ca aceștia să poată verifica starea produsului comandat, însă în niciun caz nu poate constitui un motiv de refuz pentru a remedia o defecțiune care nu putea fi observată.De asemenea, se poate observa cu o profundă dezamăgire faptul că ANPC(Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului) a refuzat să întreprindă acțiunile necesare pentru remedierea problemei, invocând aceleași apărări nefondate ca și societatea comercială care a vândut produsul.

Din fericire există soluții pentru remedierea unor asemenea situații precum în speța de față, prin sesizarea instanțelor judecătorești pentru restituirea sumelor achitate precum și pentru acordarea de daune-interese.